Lumea se împarte în ipocriţi şi făţarnici

A „crede”, a lăsa să se creadă, a pretinde, a sugera, a insinua, a lăsa impresia, a înflori, a omite, a tăcea, a reformula, a ascunde, a tăinui, a tăgădui, a nedumeri... sau mai simplu...

A minţi...

O facem cu toţii, zilnic, într-o măsură mai signifiantă sau nu, cu repercursiuni mai apropiate sau îndepărtate temporal, cu impact mai profund sau mai superficial asupra celor din jur... toţi o urâm...minciuna. Toţi „suportăm orice, mai puţin minciuna”, tuturor „ne place să spunem lucrurile pe faţă” şi alte clişee.

Toţi suntem însă minţiţi la rândul nostru...pentru că vrem, nu putem controla, „muşcăm”, ignorăm, suntem vulnerabili, ne amăgim...apoi, ne trezim, ne răvrătim, ne învârtim şi o luăm de la capăt...dezamăgiţi.

Dar totul este un ciclu continuu, care se repetă. Ne justificăm apoi că o facem...de nevoie, din politeţe, din interes, de complezenţă, din laşitate, de „şmecherie”, de „fază„, de frustrare, din impulsivitate sau...pur şi simplu.

Şi o facem profesional, o facem personal, o facem cu cei la care ţinem, o facem cu cei pe care îi dispreţuim. Nimeni nu scapă din a fi obiectul unei minciuni...inocente sau nu.

PS: Nu e o frustrare, doar o proaspătă ...confirmare.
PPS: IPOCRÍT s., adj. = 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)

Aiurea, nu?

Places with emotion

Mi-am descoperit o nouă pasiune... clădirile părăsite... au o încărcătură specială

The ultimate hero

PS: Foarte Tare, nu:D?

To my foreign readers

Since Ihave received complaints about not beeing able to understand what I write, I decided to share a post with those who are far from me, but still are interested in my virtual frustrations:)


So, If you've been wondering what this blog about is... I'll sum it up to a few words: It is about nothing and everything, It is my virtual reality... my balck little reality... Black because I like the color, not It's conventional meaning. To me, black is the colour for class and elegance, not for pessimism.

I don't consider my blog a journal, since you don't want anyone to read your jurnal. I have just always enjoyed writing, I often find myself writing, I don't just write for a living, I like to go beyond words, not in the poetical way...maybe in the philosiphical way..

On a general view, this space reveales another side of me, what bothers me, what makes me tick or just funny aspects of my existence. Yet, it never gets to personal nor is It associated with names or personalities. I also happen to practice my writing from time to time, so you may find here political opinions that envolve either local or national issues.



PS: For the future, I'm thinking of creating an english version for my blog... that If everything goes well and I find the time:)

De ce merit ţărână selenară

Pentru că:

... am învăţat de zor pentru examenul de FJ ca să fiu liberă în week-end...păcat că următorul examen e PEŞ

... am un talent de a afla cu câteva ore înainte că am examen

... ţin minte data naşterii tuturor celor dragi, cunoscuţi sau prieteni, uneori chiar şi a unor personaje episodice existenţei mele... dar nu ţin minte în ce dată mă aflu ca să îi sun:(

... am o gamă variată de obiecte predispuse pierderii, din care fac parte brichete, umbrele, inele, cursuri, căciuli... sau aproximativ, orice îmi intră în posesie

... niciodată nu ştiu exact câţi bani am în portofel, câţi am de recuperat, câţi am cheltuit cu jumătate oră înainte sau pe ce i-am dat

... deşi am licenţa „în cap” de vreo trei luni, coordonatoarea nu-mi poate localiza ”capul” de ceaţa din troposferă

... sunt pusă în diferite situaţii în care mă întâlnesc, vorbesc şi interacţionez de ani de zile cu persoane ale căror nume nu mi-l pot aminti

... chiar dacă planurile mele de viitor se rezumă la următoarele 30 de minute, uneori întâmpin dificultăţi în a mă ţine de ele

... cred că Pământul e plin de clişee

Dacă v-am convins, nu duceţi lipsă de oferte:




PS: Mai sunt mai bine de două luni până la ziua mea, aşa că... banii la puşculiţă!!!
PSS: Până atunci...o să încerc să îmi proptesc măcar picioarele de Terra:)

Dacă da, atunci....NU

Cum m-am întors în lumea de zi cu zi, că m-au şi apucat întrebările existenţiale..

Iată câteva din întrebările întrebătoare care se pare că mi-au marcat existenţa, oricum, supraîncărcată:

1) Oare de ce, specia umană asociază euforia cu dezmăţul? În traducere, nunţile se lasă cu petreceri fastuase prin definiţie - cu cântec şi joc, în timp ce divorţurile se lasă cu beţii deprimante, exces de calorii şi multă multă vorbăraie ieftină, izvorâtă din frustrări acumulate din ziua care a succedat petrecerea...

2) Am înţeles că, posesorii unui encefal îşi pot justifica rutina şi reflexul de a recurge la obiceiuri dobândite prin imitare, prin exitenţa unor trasee care se accentuează consecutiv la nivelul sinapselor...asta din punct de vedere fiziologic. Sursa care m-a lămurit specifica faptul că fenomenul poate fi combătut prin luciditatea unui conştient atot-veghetor.

oK: Got that..acum că sunt familiară cu fenomenul, efectul şi aşa mai departe.. încerc să îmi dresez conştientul...trag de el...şi nu merge. Oare am un conştient defect?...Asta ar însemna să fiu inconştientă???

3) Dacă ai aştepta jumătate de oră în faţa unui lift şi ai da de liftieră, pe care ai întreba-o de ce nu o găseşti la locul unde este plătită din banii tăi să stea timp de opt ore iar aceasta ţi-ar răspunde flegmatic să o aştepţi mult şi bine, că ea vine când poate...

N-ar justificabil să îi intre şi banii pe card... când „pot” eu să îmi plătesc taxele?!

4) Am învăţat...prin anul întîi de legea mortului pe kilometru pătrat...ok am înţeles partea aia. Nu înţeleg însă, cum se face că...dacă la televizor li se comuniCĂ CĂ au murit „jde mii„ de indivizi în urma unui anumit virus, celor din faţa ecranelor li s-ar îndoi de victime, blamând cu scepticism gravitatea fenomenului.
În schimb, dacă unul dintre cei care îţi vorbesc la Tv moare din aceeaşi cauză, aceaşi scptici judicativi transformă întregul incident într-o hiperbolă, precipitându-se să se auto-apere cu serul-minune. WTF?!?
Nu ştiam că...Tv people can do that!!

5) Dacă în liceu, cum răsărea la orizont câte un prfesor mai tinerel, jubilam de fericire că ne va înlesni soarta. Acum, în facultate, tinereii, cu câţiva ani mai în vârstă decât noi depăşesc pretenţiile conferenţiarilor?!?

6) Eu n-o mai înţeleg pe asta cu emoţiile şi stările şi trăirile şi filmele şi telenovelele...mă depăşesc.

PS-uri:
la 1)Ideea revelatoare nu-mi aparţine în originalitate, trebuie să acord copyright unui „mare om”, pe care îl invit, oficial de pe acum la petrecerea de la divorţul meu:)

la 2)Eu sunt neconvenţională prin definiţie...şi vicioasă...refuz termenul „inconştientă”!!!

la 3)No comment...doar frustrare:D

la 4)Eu am devenit virtual comunity addict... aşa că am cam terminat-o cu tv-ul

la 5)Am sindromul de depresie pre-sesiune... compasiune, people!

la 6) Am zis ce am avut de zis...no further explenations:D

Vorbind de rasism...

Cam rasişti băieţii ăştia de la gUagĂl...nu:P

Cugetări de 5 am

Mă întreb dacă există vreun curs care să te iniţieze în tainele păstrării brichetelor?
Adică, există oameni care chiar au o problemă cu păstratul brichetelor... eu una, aş aplica...

Sau măcar un grup al anonimilor pierzători permanenţi de brichete?

PS: mai am timp să cuget la asta vreo trei ore...până ajung la facultă la prima mea săptămână de cursuri, pe bune:)

Un alt punct de vedere

Dacă n-ai 18 ani, îţi recomand să nu dai play... It will blow your pink little world:D




Genial tipul, nu:P?

Last 09 post

Dacă a făcut-o Băcală, a făcut-o Ostafu' şi, pe ultima sută de metri, a făcut-o şi Ciuhi, nu văd de ce nu mi-aş permite să o fac şi eu:

Evident, mă refer la bilanţul anului pe care îl voi părăsi în câteva ceasuri.
Aşadar, am rămas din 2009 cu:

- un sufleţel, pe nume Cleo
- noi spaţii şi identităţi virtuale
- câteva numere de telefon noi în agendă
- câteva feţe noi prin preajmă
- o carte de muncă
- câteva capitole vechi încheiate
- o serie de devize adoptate

Planul de acţiune pe 2010 sună simplu:
„Planurile mele de viitor se rezumă la următoarele 30 de minute”