miercuri, 25 noiembrie 2009

Moşul şi Ciolanul


Băţul lui Moş Nicolae nu are trecere anul acesta în rândul mai marilor noştri aleşi. El va fi înlocuit cu ciolanul din fruntrea scaunului de la Cotroceni.
Şi cum omul este o fire altruistă, ciolanul de la Cotroceni va fi împărţit între
toţi cei care au foost cumninţi şi şi-au făcut temele electorale.

Când vine moşul, totul este să fii de partea celui care primeşte cadoul - ecuaţia pe care cei care au fost lăsaţi pe afară trebuie să o rezolve.

Boomerang îndoctrinat, dar previzibil

Cam asta sugerează dl Geoană, proaspăt întors din vechea tabără „pentru ţară” şi subit reorientat spre o nouă tabără „pentru criză”. „Coeziunea de forţe politice şi specialişti în „alee ţării şi ale crizei” se traduce, desigur, printr-un simplu troc electoral - „Mă ajutaţi să ajung la Ciolan, vă dau şi vouă o îmbucătură”...previzibilă mutare.

Dacă de treburi îţi vedeai, demn rămâneai

Singurul care nu se integrează în ecuaţie este dl Antonescu, pe care nu mi-l imaginam aliindu-se cu cei mai silitori ascendenţi la Ciolanul Moşului. Vorba lu' Costi (Ostaficiuc) - „Se întoarce Brătianu în mormânt când vede alianţa păcii”. Din respect pentru portofoliul său, am să tind să presupun că, Crin este o floare neintegrată în grădina PNL-ului.

Ciolan naţional şi Ciolan local

Moşul aduce cadouri tuturor celor care şi-au făcut temele, iar Ciolanul este destul de mare încât să luăm o îmbucătura şi de la distanţă. Aşadar, la scală mai mică sau mai mare, mai de anvergură sau mai previzibilă, şi mai marii noştri edili locali se asigură că vor băga mâna în sacul Moşului.

Teme aprofundate din timp

Aripa ţărănistă supranumită „Miluţ” şi-a făcut calculele ecuaţiei cu mult înainte de marea ciolaniadă. Şi socoteala a fost simplă - „Cine a fost favoritul moşului timp de cinci ani? Cu ăla intrăm în horă”

Ciolaniada pe ultima sută de metri

Aripa adversă - ţărănismul în varianta „Sârbu” sau „răţuşca cea urâtă”, care s-a îndepărtat de mult timp de ciolan a găsit un plan pe ultima sută de metri pe sistemul „Vărul prietenului unui prieten”- „Hai să sprijinim PSD,care este sprijinită de PNL, care este sprijinită de noi, în schimbul unei fărâme de ciolan. Şi cum nemţii încă stăpânesc rigoarea, dl Iohannis a fost liantul optim din întreaga operaţie, fiind deasupra şi numitor comun între Bucureşti şi Timişoara, prin FDG.


As simple as that.

PS: O mică nelămurire: Dl Orza declara astăzi în gura mare că timişorenii ar trebui să îl voteze pe Geoană pentru că Klaus Iohannis este liderul FDG, care face parte din alinţa locala. Parcă la momentul propunerii primarului sibian, se vroia un premier tehnocrat, a cărui carnet de partid în Forumul german era irelevant?

marți, 24 noiembrie 2009

Old tunes

Am dat peste vechiul meu playlist. Era într-un fişier vechi, numit „old PC songs”... Este ciudat cum, reascultând numai câteva acorduri mi s-a derulat filmul vieţii mele din liceu... este ciudat cum, o singură piesă îţi poate reproduce atâtea emoţii.

Ieri mi s-a spus că m-am schimbat... n-am vrut să admit... poate m-am schimbat. Poate mi-am schimbat traiectoria şi mentalitatea. Eu mă simt aceeaşi... Fondul sonor s-a schimbat însă...


luni, 23 noiembrie 2009

Don't worry


The worst is yet to come!


Cam aşa e şi cu alegerile...A fost precampanie, campanie scrutin, acum sunt rezultate...vor urma comentarii, încă o campanie, încă un scrutin, încă o serie de rezultate şi cercul vicios continuă. Cea mai mare constantă din ecuaţie suntem noi, la ore suplimentare de lucru.


Despre rezultate...
Românii îşi merită soarta! Din păcate, alegerile nu au fost fraudate, sau cel puţin, nu într-un procent substanţial. Din păcate, românii chiar şi-au ales soarta de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Şi majoritatea n-au primit nici mici, nici bere...Am văzut cu ochii mei diferite categorii sociale, de la cazuri sociale la academicieni, care au găsit în Băsescu omul portivit pentru şefia statului, pe motiv că ar avea ...trei litere...rotunde. O avea, recunosc...dar m-aş lipsi de ele fără reţineri. Nu mai pomenesc de întreaga abureală cu referendumul, care n-a meritat agitaţia şi cheltuiala banilor publici. Că o fi bine sau nu să reducem parlamentarii - e o discuţie şi referendumul pentru a consulta populaţia pe acest motiv - e cu totul altă mâncare de peşte.


Pentru prima dată în viaţă, mă simt mândră că am votat!
Nu am vrut, a fost o intersecţie de circumstanţe cu impulsivitatea-mi caracteristică. Dar mă simt împăcată - dacă nu votam, astăzi nu aveam niciun drept să scriu acest post. Mă refer la votul pentru prezidenţiale, că cel pentru referendum nu mi-a captat 3 secunde de atenţie.


Concluzie: cei peste 30% din românii care i-au acordat votul lui Băselu, şi-au definit noţiunea cuvântului „a trăi bine”...exact cum au trăit în ultimii cinci ani. Dacă lor le e bine, îi felicit şi îi rog să-mi împărtăşească secretul.
Atât

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

I met a real Pitzi

Protagonişti: un fotograf şi o piţipoancă.

Fotograful: ”Când ai timp astăzi să îţi fac nişte cadre în faţa unei secţii de votare?”

Piţipoanca: ”Păi eu stau pe Take Ionescu. Află unde este secţia de votare şi hai să mă iei”

Fotograful: ”Păi hai că încerc să aflu”

Piţipoanca: ”Păi eu am lângă mine un ING şi un Sao Paolo. Vii să îmi faci acolo?”

Fotograful: ”Păi trebuie să fie o secţie de votare. Dacă găsesc ceva în zonă te sun”

Piţipoanca: ”Păi dacă găseşti vi la mine”

What?! Piţipoancele chiar nu ştiu că secţiile de votare nu funcţionează în bănci???


Later Edit:

Altă discuţie la telefon cu piţipoanca.

Fotograful: ”Am aflat unde este secţie de votare. O să venim imediat”

Piţipoanca: ”Cum venim? Păi cu cine vii?”

Fotograful: ”Păi vin cu un reporter cu care colaborăm. O să îţi pună două trei întrebări acolo”

Piţipoanca: ”Păi şi ce o să mă întrebe? Mi-e frică, dacă nu ştiu să răspund? Mie mi-a zis cineva ce să răspund, în mare, dacă mă întreabă cineva, dar mi-e frică!”

Fotograful: ”Păi hai că îţi dau reporterul la telefon”

Reporterul: ”Păi stai liniştită, că o să te întreb ceva în mare: de ce votezi şi pentru ce”

Piţipoanca: ”Dar să-mi spui şi ce să răspund, te rog. Dar cum să mă îmbrac? Asta e o chestie serioasă. Trebuie să mă îmbrac la cămaşă, nu? Că fata care îmi spune nu e lângă mine”

Reporterul: ”Păi mai casual şi mai sexy aşa”

Piţipoanca: ”Bine bine. Păi hai că mă uit să văd. Dar, vai! Mi-e atât de greu”

Reporterul: ”Bine, ne vedem”

Piţipoanca: ”Dar mi-e cam frică. Să nu mă întrebi ceva ce nu ştiu să răspund, te rog”

Reporterul: ”Ok”

Deci asta este o adevărată piţipoancă!

Very Later Edit:

O altă discuţie, în faţa secţiei de votare

Reporter: ”Eşti la liceu?”

Piţipoanca: ”Nu”

Reporter: ”L-ai terminat?”

Piţipoanca: ”Puţin”

Reporter: ”Pentru ce votezi?”

Piţipoanca: ”Cu Băsescu, nu?”

Reporter: ”Şi militezi pentru legalizarea prostituţiei sau nu?”

Piţipoanca: ”Normalllllll” (lung)

Piţipoanca: ”Te urăsc!” (către fotograf)

Fotograful: ”De ce mă urăşti?”

Piţipoanca: ”Nu tot timpul. Câteodată”

PS: Nu am pus pozele pe blog, din cauză că piţipoanca poate mai caută şi ea poze pe internet. Deşi nu are internet, numai la sora ei.

Post luat de pe blogu lu' Roxiii

She wrote it...I LIVED IT..

OMG!!!

miercuri, 18 noiembrie 2009

My moment

Ştiţi momentele alea, când totul pare întunecat, nimic nu se urneşte şi te mai trezeşti şi în pană de timp? Te simţi îngândurat, presat, uitat ...

Cam aşa arăta ziua mea până acum câteva minute...

Ador momentele când un simplu detaliu, vine ca şi luminiţa de la capătul tunelului, despre care îşi dai seama că şi-a adus aminte de existenţa ta şi te azvârle în euforie. Te revigorează. Nu mai contează ce ai gândit până acum, nu mai contează cine ce zice şi ce face... contează acel infim detaliu, care schimbă tot..

Îmi dau seama că aveau unii dreptate, chiar funcţionez pe bază de senzaţii...şi poate îmi place să experimentez cu ele...

Bottle mind - „as shitty the day, as shiny the night”

Mai multe detalii nu divulg deocamdată:)

Chillin'



Relaxin'

Flyin', nothin', anythin', divin', enhalin', thinkin', forgettin', listenin', whisperin', hopin', flowtin', wavin', meditatin', smoking, followin', loungin', loosin', drawin', freezin', leavin', gigglin', cravin',baathin', lazin', feelin', watchin', cruisin', contemplatin', cradlin', sensin', embracin', perceivin', deceivin', fallin', surrendin', soulflexin'...

just chillin'...



By Re(my)ality, Alin & Vlad

duminică, 15 noiembrie 2009

21 de ani, 7 luni şi 25 de zile

Mini lecţii livrate de şcoala vieţii:

Am învăţat că a avea un set de principii este util, dar a şti când, unde şi cum să le încalci este de viitor.

Apropos de viitor... cele mai fructificate planuri de viitor sunt cele pe termen scurt şi cu un plan simplu.

Nu tot timpul este sănătos să îţi pui întrebări existenţiale... în majoritatea cazurilor vei descoperi cât de insignifiant eşti pentru că nu ai răspunsuri.

Este la îndemâna oricui să acţioneze după un set de valori, principii şi tradiţii livrate prin ani de educaţie. Este o provocare să fii „open minded„, astfel încât să nu îi deranjezi pe cei din prima categorie.

Reţeta succesului se rezumă la a şti să faci orice te ţine, la momentul, în măsura şi în circumstanţele oportune.

A fi subiectiv este uman, a fi obiectiv este profesional. A le amesteca este o cacialma.

Cel mai comercializat şi supraestimat sentiment este un simplu clişeu, rezultat al egoismului, posesivităţii, plictiselii, instinctelor hormonale şi egocentrismului - mă referam la iubire.

Nimic nu ni se oferă pe gratis - totul are un preţ. Cele mai scumpe preţuri sunt cele care nu se plătesc în bani.

Nu există bine, nici rău, doar circumstanţe favorabile şi nefavorabile pentru „x” sau „y”.

Nu există oameni proşti, există doar cei destul de ignoranţi încât să nu îşi exploreze şi exploateze virtuţiile sau aptitudinile cu care au fost înzestraţi.


Diferenţa între euforie şi fericire este că prima este o stare fiziologică spontană sau provocată, a doua este o decizie temporară.

A trăi nu înseamnă să supravieţuieşti furtunii, ci să dansezi în ploaie.

Nu există persoane fără vicii, există doar ipocriţi, care nu şi le recunosc.

Şi una clişeu:
Life is a journey, not a destination

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Get your hands off my home

Am asistat azi la bălăceala şlehtei portocalii din Rozelor... am atins apogeul cantităţii de portocaliu pe care retina mi-o poate tolera. În rest, acelaşi vechi electorat - mediocru, tuciuriu şi „puşcat”, acelaşi limabj mimat, bla bla...

Încerc să mă obişnuiesc cu ideea că aceste episoade horror, denumite eufemistic „meeting-uri electorale”, intră în linia normalului, dar NU voi accepta niciodată ideea ca toţi parveniţii să se folosească de numele Timişoarei, în scop electoral.

Se pare că anul acesta, Revoluţia este la modă. Ce vrăjeală mai bună de exploatat şi-au putut găsi candidaţii păcii, decât, „Revoluţia de la Timişoara„?! Doar dă bine să le dai iluzia oamenilor că vor mai simţi aceeaşi eliberare ca acum 20 de ani. Bine că toţi s-au găsit să îşi lanseze campanii pe la Timişoara, să îşi deschidă cabinete europarlamentare pe aici, să lanseze revoluţii de bun simţ, revoluţii de vot şi să terfelească numele oraşului meu...doar e la îndemână.

Spun oraşul „meu„ pentru că am crescut în el şi împreună cu el. Pentru că fiecare colţişor din el îmi stârneşte un sentiment. Pentru că o plimbare mai lungă de 30 de minute îmi aduce în cale un chip familiar. Pentru că trăiesc evenimentele şi pulsul acestui oraş de 21 de ani, şapte luni şi ceva zile, pentru că m-am simţit parte din progresul său - direct şi indirect, prin familia mea. Progres care nu a beneficiat de nicio susţinere din partea celor care îşi permit acum să îşi însuşască meritul nostru, al timişorenilor.

Poate nu mi-am dorit sloganul „Azi în Timişoara, mâine în toată ţara”. Poate nu avem nevoie de mimări fastuase a unor omagii aduse făţarnic „evenimentelor din 1989”. Poate că noi, timişorenii am fost direct implicaţi în acele „evenimente”. Poate că încă mai avem de suferit pentru sacrificiul dat ţării de către Timişoara. Poate avem părinţi, bunici, apropiaţi care ne povestesc cu lacrimi în ochi ce au simţit în acele momente. A comercializa acele emoţii în scop electoral îmi provoacă SILĂ.

Singurul motiv pe care mi-l pot imagina pentru faptul că politicienii încă exploatează istoria este că nu avem un viitor. Părerea mea.

PS: Poate sunt frustrări cele descrise mai sus, dar măcar sunt „trăirile”unui timişorean. PERIOD.


marți, 3 noiembrie 2009

Am revenit...sau ceva în genul


Dacă tot mi-am făcut Twitter şi Facebook...m-am gândit să îmi confirm identitatea virtuală, postând nişte frustrări şi p-aici.

Ce am de zis?

- că mă doare exact la trei metri de unghia de la degetul mic al piciorului meu stâng despre gripa aia porcoasă...mă enervează doar paranoicii, care şi-au mai găsit o ocazie de a-şi manifesta egocentrismul... mai hoooooooo cu porcii, că avem parte de destule scroafe şi porci anyways

- că am mai spus-o şi o spun: nu mă mai interesează nimic din ce ar putea semăna cu secrete, bla, bla....spuneţi-mi numai ceea ce sunteţi dispuşi să zbieraţi pe Corso... şi dacă vreţi să îmi faceţi caracterizarea vreunui personaj, vă rog să o faceţi de parcă ar fi de faţă

- că mă simt asemenea cetăţeanului turmentat din Caragiale...exceptând alcoolemia din sânge...habar n-am cui să acord votul meu negativ....deşi aş vota primul aurolac scos din canal, numai ca să văd figura de învins a lui Băselu

- că...am devenit ovo-lacto-vegetariană... pentru cei curioşi...n-am intrat în nicio sectă, pur şi simplu nu consum carne sau nimic din ceea ce trebuie să înceteze a se mişca pentru a ajunge la mine în farfurie

- că Cleo chiar E deşteaptă: ştie cum o cheamă, ştie cum să îmi comunice exact ceea ce are chef să fac şi e dependentă de lumina provenită de la oglinda cu care mă machiez la lumina din bucătărie...mai nou are şi noi prieteni...băieţii de la geam, care reabilitează termic faţada blocului meu...

- că mi-am făcut Facebook pentru dragul meu nepot care, sfătuit de colegii săi, a hotărât să devină model...cu Facebook îi voi putea urmări şedinţele foto ...God bless the virtual comunity

- că aştept crăciunul cu o ardoare mult mai pronunţată decât cea din ultimii ani, nu mă întrebaţi de ce...

- că dacă mai aud de Revoluţie, am să o iau razna... nu înţeleg, de ce trebuie să invocăm ceva ce s-a întâmplat în 1900 toamna...în mod constant...de ce trebuie să ne agităm atâta...chiar trebuie să trăim în istorie??? nu putem să ne vedem de viitorul nostru crizat financiar

- că da...am cam disperat lumea de prin jurul meu cu teorii oligarhice...mă mai apucă, cred că este un efect secundar al talk-show-urilor politice...cert e că staţi liniştiţi, nu mai vreau să desfiinţez statul


- că nu ştiu ce masterat voi face, dar dacă iau licenţa...am temă pentru doctorat: Descifratul hieroglifelor!!!

Atât..dacă mă mai apucă, vă mai scriu:D

vineri, 16 octombrie 2009

Localităţi române, traduse în engleză

Afumaţi - Neversober
Urlaţi – Gimme Some Noise
Constanţa - The Steadiness
Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
Călăraşi - Silly-dressed Folks on Horses
Piteşti - Youdohide
Oneşti - The Sincere
Huşi - Shoo
Buhuşi – Boo
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Buzău - Really Fat Lip
Năvodari - Networkers
Dor Mărunt - Miniature Melancholy
Voluntari - Town of Unpaid Assistants